Prin infiere...

PRIN ÎNFIERE...


*****
Din oceanul albastru,
A coborât Sfântul Astru,
Cu minunat Legământ,
Trecut peste orice mormânt.

Peste moarte cu-nvierea,
Legiferând înfierea.
Ne dă sfințirii avânt,
Cu aripi pure de sfânt.

Am primit înfierea,
Prin Isus cu-nfrățirea.
Domnul ne dă putere,
Să facem tot ce ne cere.

De ascultăm povața,
Frumoasă ne e viața.
El ne este veșnic scut,
E Adevărul absolut.

Noi eram de El străini,
Eram nişte mărăcini,
Şi-L loveam cu ocară,
El, gata stătea să moară.

Noi loveam cu piatră,
În viața Lui sacră.
El pe cruce murea,
Viață ca sa ne dea.

Noi nepăsători de viață,
El izvor de dimineață.
Noi spre moarte alergând,
El înviere, nouă, dând.
*
În iubire El, ne scaldă,
Ne mângâie mâna-i caldă.
Ne spală de orice vină,
În sfânta Lui lumină.

Minunatul nostru Rege,
Sufletul ni-l înțelege.
Ne-nvață să iubim ca El,
Sfântul nost' Emanuel.

Fericiri ne-învăluiesc,
Prin harul Lui ceresc.
Ne ia povara și plânsul,
Iubirea îi e răspunsul.

Pătrunși de raza divină,
Inundați de-a Lui lumină.
Pășim spre veșnicie,
Cu Isus în armonie.

Ca o sfântă adiere,
Noi primiți prin înfiere,
Urcam în Cetate Sus,
Pe braţele Lui Isus.
Amin!