Prea târziu...

În apa caldă a dupa amiezii -
A unui râu, de undeva,
Un peşte a rămas pe gânduri,
Că ceva sus, el tot zărea...

O umbră trecea peste apă,
Din când în când în sus şi-n jos,
Parcă-auzi şi gălăgie,
Interesant şi curios!

Veni un peşte acum alături,
Şi-l puse-n temă şi pe el,
I-arată umbra şi îi spuse:
- Şi-afară-i viaţă ca-aici, la fel!

Dar peştele venit,
Îl contrazise imediat:
- Cum poţi să spui aşa ceva?
Nu-i adevărat!

Aici e totul, aici e viaţa
În apă, tu nu vezi?
Hai, nu te mai gândi la asta,
E o prostie tot ce crezi.

Zicând aceasta se depărtă,
Că văzu o râmă cum coboară,
Se repezi la ea s-o-nghită
Şi de pescar fu tras afară!

A ajuns să se convingă,
Plângea acum şi se zbătea,
Dar n-a putut ca să mai scape,
Pentru că prea târziu era...

Tot nesocotind mesajul
Bibliei, ce clar ne-nvaţă,
Unii află prea târziu,
Că şi dincolo e viaţă!