Poporului meu

Trăim într-o controversată eră,
Cu microchip, humanoizi, mutanţi.
Cunoaşterea accede-n orice sferă
Dar să decidem suntem ezitanţi.

Corecţi să fim să nu-asmuţim hiene,
Nu mai luptăm, doar paşnic defilăm,
Din ţarcuri îngrădite, străzi şi-arene,
“Normalitatea” vrem să promovăm.

Ne amăgim visând la vremi mai bune,
Dar nu mai luminăm, nici gust nu dăm,
Cândva văpăi, azi fumegând tăciune,
Pe Crez, Porunci și pe Cuvânt călcăm!

Nu-i prea târziu, e timp să ne smerim,
Să îl rugăm să ne tămăduiască ţara.
De-L vom căuta şi de-L mărturisim,
Ne va ierta, luându-ne ocara.

‘Napoi, pe Calea-ngustă să purcedem!
Să-L onorăm, să-L proclamăm ca Domn!
Acum cât încă mai putem s-alegem,
Să ne trezim din blestematul somn!

‘Napoi, la lupta sfântă a credinţei!
Lăsaţi în urmă patimi rele, firea!
Ne-aşteaptă sus cununa biruinţei,
Aleşii Lui: vă împliniţi menirea!