Pocăința postmodernă

Se predica de ani de zile
O sfântă pocăință
Dar ea trăită este azi
De mulți fără căință

Și ce e trist că mulți, aleg,
O cale ce-i greșită
Dar ei nu văd că viața lor,
Ea este o risipă.

Ce trist este că-n adunări,
Se predică frumos,
După program nu după har,
Cum la lăsat Hristos.

Pe stradă frații nu-i cunoști,
Ei sunt deosebiți,
De cum sunt azi in adunări,
Sunt așa diferiți.

In adunări când ne aflăm,
Suntem neprefăcuți,
Dar de afară ne-ntâlnim,
Suntem necunoscuți.

Trăim o pocăință-n care,
Pe mulți păcatul i-a robit,
Dar se numește păcătosul,
Cu numele de pocăit.

Păstoresc mai multe turme,
Cu-o nuanță de creștini,
Dar sunt goi de pocăință,
Ei de lume mulți sunt plini.

Domnul să fac-o trezire,
În poporul ațipit,
Să se-ntoarcă toți pe cale,
Căci nu-i vreme de-adormit.

Amin