Plângi Moab

Plângi Moab

Ref. : Is. 15,16; Ier. 48:32-33; Is. 24:7-8.

Strigă-n jale, plângi Moab,
Iata, vine pustiirea,
Culesul roadelor degrab'
Se va stinge, semețirea

Da, va fi plecată, piere,
Strânsul viilor apune,
Implora-vei și vei cere,
Un Cuvânt ce-i spus, rămâne.

Căci peste un cules de roade,
Cade un strigăt de război,
Vinu-n teascuri pleacă, scade,
Plânge inima-n nevoi.

Îcetează și apăsarea,
Pustiirea se sfârșește,
Piere cel ce calcă tare,
Doar Cel Sfânt împărățește.

Da, se duce bucuria,
Verdeață, unde ai plecat?
Încetează veselia,
Timpanele ce-au desfătat

Nu se aud, arfa nu cântă,
Doar suspine și durere,
Totul geme, se frământă,
Nu-i împlinită nici o vrere.