Oare nu vezi?

Trece timpul, trece în grabă,
Unde eşti şi ce te aşteaptă?
Alergi prin viața ta pribeagă
Şi te abați de la calea cea dreaptă.

Multe lucruri frumoase în lume,
Ispite şi iscoade la tot colțul,
Cârcotaşi se țin de glume,
Dar toate îşi vor plăti odată prețul!

Sunt prea mulții morți în propriul trup,
Căci iubesc viața de aici din colivie.
Poți să muți munți cu o credință vie!
Iar oamenii merg la moarte în grup?

Biserica este izvorul care încă are viață,
Cu pocăință poți să te naşti dinou,
Lasă-L pe Isus să-ți atingă inima de ghiață!
Şi prelucrat de El poți să devi un om nou!

Stai o clipă în loc şi priveşte natura,
Nu este totul în continuă rotație?
Nu vezi că parcă totul se dă de-a dura?
Toate se vor întâlni cu a sfârşitului situație!