N-am chibzuit cum se cuvine

N-am chibzuit cum se cuvine


Ascultă Doamne, plânsul meu,
Suspinul meu, să Îl auzi;
Cu mine stai, că-mi este greu,
Să nu Te duci, să nu Te ascunzi.

Eu ştiu, merit pedeapsa Ta,
Căci n-am fost drept şi ascultător,
Nu am vegheat la viaţa mea,
M-am depărtat foarte uşor,

De învăţătura sănătoasă,
Şi de cei care Te slujesc,
Căci lumea îmi părea frumoasă,
Ştiam c-o să Te mai găsesc.

N-am chibzuit cum se cuvine,
Am fost în tot, nesocotit.
Prea laş m-am despărţit de Tine
Şi-n lumea mare am fugit.

Dar când necazul m-a lovit
Şi numai singur am rămas,
De Tine eu mi-am amintit;
Acum Te strig şi nu mă las,

Răspunsul Tău să îl primesc,
Să simt, că azi am fost iertat;
Cu lacrimi grele mă smeresc
Părinte bun şi minunat.

Un om prea slab eu sunt bun Tată
Dar recunosc mărirea Ta.
Te rog, îndură-Te, mă iartă,
Ai mila de inima mea.

Căci Te iubesc şi Te-oi iubi
Aşa greşit cum mă găsesc.
Să Te înduri şi aştept să fii
Al meu Mântuitor ceresc.

Amin

Câmpia Turzii, 1 august 2017