Minciuna, calea spre pierzare!

Minciuna, calea spre pierzare!


Minciuna, scut de apărare
Mereu în viaţă mă salva
Buna în orice împrejurare
De neplăceri, ea mă scăpa

O foloseam ca şi o scuză
De explicaţii, mă scutea
Sau mă salva din vre-o acuză
Făcea parte din viaţa mea

Eram mereu obişnuit
Când cineva mă tachina
Minciuna, prieten preţuit
De cicăleală mă salva

Când încrezut în jur priveam
Voiam să par că totul ştiu
Doream să arăt, ce nu eram
Grozav, cel mai deştept să fiu

Şi pentru toate, eu minţeam
Să scap uşor de socoteală
Mai rău în necaz mă afundam
Nu mai puteam să scap de boală

Dintr-o minciună, se înmulţeau
Şi faţă, trebuia să fac
Şi în păcat mă afundam
Acum, nu mai puteam să tac

Minciuna, boală gravă este
Şi un păcat distrugător
Cel ce de ea se foloseşte
Rămâne veşnic muritor

Isus al nost iubit ne spune
Că acei care sunt mincinoşi
În moarte eternă vor rămâne
N-or fi nicicând victorioşi

M-am hotărât să las minciuna
Al meu scut, ea să nu mai fie
Isus mă vrea, nu-mi e totuna
Să scap de boală pe vecie

Îl rog plângând ca să mă ierte
Să-mi dea putere, să mă schimb
Accept smerit ca să mă certe
Sunt vinovat, tare am greşit

Prin Duhul Sfânt, Domnu-mi trimite
Mustrări, ce-n inimă le simt
Iubirea Lui, El Îmi transmite
Așteaptă viaţa să îmi schimb.


Amin

Câmpia Turzii, 9 martie 2012