Mai vino, Doamne!...

Mai vino, Doamne! ...

Mai vino, Doamne pe la mine,
Mai vino, ca şi-n altă dată
Te-aştept cu uşa descuiată,
Cu inima-n dor şi suspine
Căci Doamne numai la Tine,
Speranţa mea îmi este toată
În lumea aceasta zbuciumată.

În viaţa aceasta sunt dureri
Şi nimeni Doamne nu le-alină,
Numai prezenţa Ta Divină -
Mi-aduce scumpe mângâieri
Şi-mi poartă grelele poveri,
Ea-mi face viaţa mai senină
Prin raze în stropi de lumină.

Mai vino, Doamne şi mă-mbie
La ascultarea prin credinţă
Şi la umblarea-n umilinţă,
Căci calea Ta spre veşnicie
Cu-a ei frumoasă măreţie
Tu mi-ai deschis în suferinţă
Luminând a mea conştiinţă.

Astfel, Te-aştept ca să revii,
În dragostea Ta cea promisă
Căci uşa inimii-i deschisă,
Ca să-mi aduci mari bucurii
Spre zorii noii Împărăţii -
Spre slava gloriei descrisă
Cum în Scripturi este scrisă.

Flavius Laurian Duverna
26 decembrie 2012