Mă-ncred în Tine, Doamne!

Mă-ncred în Tine Doamne
Cu toată ființa mea,
La orice drum pornesc,
Oriunde-oi înnopta.

Prin încercări când trec
Mă-ncred în Tine, Doamne,
Îmi dai curaj, voință,
Când știu că-mi ești aproape.

Mă las pe brațul Tău
Când veghea-mi este grea
Și pleopele-mi se-nchid...
Mă las în voia Ta.

Mă-nchin cu-n chip smerit
În zorii dimineții
Și-ți mulțumesc de Harul
Ce-mi poartă pașii vieții.

Când, la amiaz' de zi
Simt soarele cum arde
Vin sub aripa Ta,
Iar Tu, îmi dai răcoare.

Atunci, vorbesc cu Tine
Căci Tu ești stânca mea,
Tu poți să mă-ntărești,
Tu ești tăria mea!

Pornesc din nou la drum
Știind că mă păzești
Chiar dacă nori ce vin
Aruncă lațuri reci.

Eu strig la Tine Doamne,
Căci Tu, glasul mi-auzi
În orice strâmtorare,
Te chem, căci Tu m-asculți.

Mă-ncred în Tine Doamne,
Și-n încercările ce vin
Mă-ncred în planul Tău
Cel suveran, Divin.

Îmi e de-ajuns, O Doamne,
Căci sunt copilul Tău
Și nu pun la-ndoială
Nimic, din harul Tău.

Mă-ncred în Tine, Doamne,
Că-i noapte sau e zi,
Căci Tu mă sfătuiești,
Vorbindu-i inimii.

Îți mulțumesc, o Doamne,
Că-n inimioara mea
Ai pus un strop de rouă,
Să simt iubirea Ta.
Emanuel Giarmata