E criză

E-adevărat, e criză, veștile-s tot mai proaste,
Dar care-i tipul crizei din zilele noastre?
M-aș bucura nespus să fie financiară,
Dar cred c-a noastră criză este spirituală!

E criză de iubire și-am vrut să mă-mprumut,
Dar nici măcar o bancă iubire n-a avut.
Am înțeles atunci: oricât ai încerca,
N-ai să poți niciodată să cumperi dragostea.

E criză de iertare și-am vrut un avocat,
Ca nu cumva orgoliul să-mi fie șifonat.
Am câștigat procesul, nu și eliberare
Căci mă ținea în lanțuri pârâșul, Răzbunare.

E criză de prieteni, te vând fără să simți,
Tovarășii de-o viață pe 30 de arginți...
Să nu îți pară rău, nu îi striga, doar taci,
Nici nu-și imaginează cât sunt de săraci.

E criză de emoții și spune multă lume:
,,Sensibilitatea e doar o slăbiciune",
Dar de n-ai ridicat o inimă zdrobită,
Sufletul ți-e gol și inima falită.

E criză de răbdare și cine are vreme
Să îți tot asculte sufletul cum geme?
Suntem grăbiți și-adesea parcă am uitat
Că Domnul ani întregi, tăcut, ne-a așteptat.

E criză de credință și de atâtea ori,
Când ne rugăm parcă suntem cerșetori:
Doamne, să-mi dai pace și biruință-Ți cer,
Dar cu credința, Doamne, să știi că sunt lefter.

Fonduri spirituale-s mai multe decăt crezi,
Și prin pocăință poți să le accesezi,
Depune-ți doar sufletul și inima ta
Nu pe la Uniune, ci sus la Golgota !