De ce plângi ?

De ce plângi ?

De ce eşti trist, amice dragă ?
De ce ai ochişorii plânşi… ?
Ţi-e grea povoara de pe umeri,
Sau drumul tău e doar cu spini ?

De ce ai faţa aşa plecată..
Şi umerii lăsaţi în jos.. ?
De ce suspini adânc, amice?
O, ce te ţine-aşa tăcut ?!

Ce ai întâlnit în viaţa asta,
De te-a zdrobit aşa de mult ?
De ce eşti singur pe cărare?
O, ce secret în tine-ascunzi ?!

Ai fost trădat ? Sau amintirea
A unei fapte din trecut…
Te ţine astăzi, rob durerii
A visului ce l-ai pierdut ?

De ce aripile îţi sunt frânte..
Ce te-a oprit din drumul tău?
De ce nu zbori, ca altă dată
La înălţimi, în depărtări ?!

De ce cântarea ta lipseşte,
Din viaţa ta, de zi cu zi ?
De ce-ai privirea încruntată
Sau ai uitat tu a zâmbi ?!

De ce-ţi lipseşte pace minţii?
De ce porţi sufletul pustiu.. ?
Eşti osândit sub soarta vieţii?
Sau nu-nţelegi ce-nseamnă a fi ?!

De nu răspunzi la toate acestea
Mulţime de-ntrebări ce-am pus,
Răspunde-ţi ţie, doar în taină,
Găseşte-n toate un răspuns!