Da-mi putere sa iubesc

DA-MI PUTERE SA IUBESC


Ca o străină-s, mereu bătută-n vale,
O călătoare pe a vieţii Tale cale.
Plâng singură ades în suferinţă,
Se clatină-n amar a mea credinţă.

Şi chinul din ce în ce mai mare,
Mă pune ades la grea încercare.
Cuprinde-mă bine-n braţele Tale,
Şi şterge a lacrimilor mele jale.

Mă doare inima, în mine se frământă...
Și nu prea înţelege... ce i se întâmplă.
Aş vrea s-alin durerea, nu am putere,
Dă-mi Doamne... a Ta mângâiere.

Dă-mi putere Doamne, să iubesc...
Pe cei ce cu ură... în mine lovesc.
Cu iubire să-i port în rugăciune...
Iertarea... cununa iubirii s-adune.

Răzbunarea... în gând să n-aibă loc,
Mierea pe buze să stingă-al urii foc.
Chiar dacă cu pietre lovi-vor în mine,
Să le răsplătesc răul... cu mult bine.

Înseninează-mi Doamne... viaţa...
Să n-ajung să mă prindă gheaţa,
Să străluceşti Soarele iubirii mele...
Peste toate zilele mele grele.

Fă-mă... să-nţeleg voia Ta... în toate,
Să dau iertare la orice nedreptate,
Să-mi duc crucea... cu destoinicie,
Să clocotească în mine credinţa vie.

Nicicând nu Te depărta de mine,
Căci biruinţă am... doar lângă Tine.
În harul iubirii Tale... mă cuprinde,
Făclia iubirii în inima mea o aprinde.

Să curgă... ca un fluviu din inima mea,
Iubirea... ce are dumnezeire în ea.
Să ardă în mine... până toată mă topesc...
Să se vadă în mine... chip dumnezeiesc.
Amin!