Cum pe Domnul aşteptăm?

Dorim mereu sa curgă râul vieţii,
Să prindă harul în al său năvod
Pe orişicine-n pragul tinereţii,
Şi orice om din marele norod.

Le spunem azi să vină la credinţă,
Le spune azi, că sunt pe-un drum greşit.
Şi-am vrea cu toţi să aibă dar, voinţă
Să vină azi la Domnul Cel slăvit!

Dar unde oare? Unde e lumina
Ce-n noi mereu ar trebui să stea?
De ce atât, loviţi suntem de vina
Păcatelor din lumea asta rea?

Noi ştim să spunem multe, dulci cuvinte
Şi ştim mereu, frumos să predicăm.
Cântăm privind spre cerurile sfinte
Şi spunem toţi: „Pe Domnul aşteptăm !”.

Dar unde oare? Unde e trăirea
Pe care-o cere Isus cu-al Său Cuvânt?
Noi toţi în cor vestim dar, nemurirea
Şi stăm ades cu gândul pe Pământ...

Şi ştim mereu să explicăm Cuvântul
Cum mulţi în viaţă n-ar putea vorbi...
Uităm dar, mulţi să-L aplicam cu gândul,
Să-L luăm model în viaţă, în fiecare zi.

Ajungem chiar să şi uităm menirea
Pe care Tatăl ne-a dat-o pe Pământ...
Aducem doar la alţii mântuirea,
Dar nu vedem că noi suntem în vânt!

E bine, da, să spunem la oricine,
Că Mielul sfânt, Isus Hristos e Domn!
Dar nu uitaţi ce-i mai preţios în fine:
Să vadă-n noi lumina orice om !