Ce-i de fācut?

Ce-i de fācut? Ce-i de fācut?
E o legitimā-ntrebare
Al vostru frāmântat trecut
Când sā zâmbiți nu ați putut
Nu genereazā sārbātoare.

Rāspuns primiți nu de la cei
Ce și-au vândut neprihānirea.
De la nevrednice idei
Îmbrāțișate de atei?
Nu, cāci nu iubesc Iubirea.

Ce-i de fācut? Chemați pe-Acel
Ce S-a jertfit sā vā salveze
Intrați în veșnicul Betel
(Nu într-un pāmântesc castel)
El vrea, pe toți, sā vā-nfieze.

Ce așteptați? Sā fiți împinși
Spre nopți de suferințe-acute?
Veți fi loviți, veți fi învinși
Și, în sfârșit, veți fi convinși
Cā n-aveți vieți recunoscute.

Ce-i de fācut? vā întrebați
Și vreți rāspunsul sā soseascā
Sā nu mai fiți împovărați
Ați vrea sā fiți descātușați
Din nebunia omeneascā.

Doar în grādina cu iubiri
Puteți cunoaște împlinire.
Veți constata deosebiri
În vorbe, fapte și simțiri
Și veți privi spre moștenire.

Și nu veți regreta nicicând
C-ați pārāsit întemnițarea
Și-n fața Mântuirii stând
Va reveni, mereu, un gând:
Ce minunatā-a fost chemarea.

George Cornici/Hilton Head, August 20