Avem dorința

Avem dorinţa

Avem dorința ca cuvântul
Să fie iar vestit cu har,
Să curgă untdelemnul slavei
Și-n inimă, să fie balsam.

Dorim prezența sfântă-vie
În orice slujbă la Altar
Și nu în forme fără viață
Aduse fără pic de har...

Dorim ca mărturii recente
Și între noi să auzim
Și nu numai cu ani în urmă
De parcă-acum, nu le găsim...

Spuneți și-acuma la altare,
Mai clar voim să auzim,
Căci rugăciune-i o favoare
Prin care-n viață biruim.

Să vii la timp la adunare
Și să nu pleci mereu tot iute
Căci Domnul, pentru-a ta salvare,
A stat cu mult mai mult pe cruce...

Să ai un loc al rugăciunii,
Genunchii urmele să-ți poarte
(Şi la oglindă, nu sta soră!)
Până covorul ți se rupe.

Păstrați credința scrisă-n Carte
Pe care-au învățat-o-ntâi
Părinții noștri din vechime
Și-n ea apoi, pe veci rămâi.

Mai spuneți astăzi la Altare
Căci, a fi sfânt e-un mărgărit
Și cinstea nu-i o floare rară,
Ci este-un har de prețuit.

Spuneți că-n vremea de pe urmă,
Deși vor fi amăgitori,
Credința este numai una,
Cu ea ieșim biruitori.

Lăsați așa amprentă sfântă
Prin orice lucrare slujiți
Ca-n vremea aceasta de pe urmă,
Să fie și-alții înnoiți.

Aceasta e dorința sfântă,
A celor ce Îl au ca Domn
Pe Isus, Împăratul Slavei
Ce-I singurul Ocrotitor!

Lăsați o mărturie sfântă
Orice cărări bătătoriți...
Ca să puteți birui-n vremea
Când mulți, o! ... fi-vor prigoniți.

Purtați dorința mai departe
Și când Isus va reveni,
Cu mare slavă să Se arate,
Și eu, și tu, și toți vom fi.
Amin