Ascultă...

Ascultă... se aude-un Glas ce-a străbătut prin veșnici
Și te întreabă iar și iar: ”Copilul Meu... de ce nu vii?
De ce nu vrei să Mă asculți când tainic vin și îți vorbesc?
De ce nu poți să crezi copile că Eu sunt Domn și te iubesc?
Sunt ani îndelungați de când Eu stau și bat la ușa ta
Dar tu n-ai timp să Îmi deschizi... nu înțelegi iubirea Mea
Și ți-am vorbit prin multe feluri: prin soare, ploaie și ninsori
Prin adierea cea mai blândă și prin seninul ce-i în zori...
Am fost cu tine când furtuna vuia căutând să te doboare
Și-am fost acolo în durere, în nopțile de-nfiorare
Și te-am purtat pe brațul Meu când obosit ai renunțat
Te-am ridicat din praf și tină și te-am iubit și te-am vegheat!
Copilul Meu... Eu sunt aici, la poarta sufletului tău
Aștept de mult să îmi deschizi s-arunc afară tot ce-i rău!
Să șterg suspinul... să-nving teama ce te-ncleștat fără să știi
Și să las pacea Mea divină și dragostea din veșnicii!”
Oprește-te... auzi un Glas ce îți vorbește? Dumnezeu
A coborât din a Lui slavă și s-a oprit în dreptul tău!
Te cheamă în a Lui oștire... Oare tu chiar nu Îl auzi?
De ce mai stai în nepăsare? De ce nu vrei să Îi răspunzi?

Vulcan-23-06-2021
Mary