Ai constatat, Isuse...

Ai constatat Isuse
Că suntem întristați
Dar cu-alinări nespuse
Din Paradis aduse
Ai vrut să fim tratați.

Ai constatat cum crezul
Puțin, s-a clătinat
Cum se-afirmase eul
Să-nvingă apogeul
Dar ne-ai recuperat.

Văzut-ai cum tot scade
Dorul sădit în noi,
Cum sunt puține roade,
Cum credinciosul cade
Și-adus-ai forțe noi.

Văzut-ai cum iubirea
Treptat s-a micșorat
Dar ne-ai schimbat trăirea
S-atingem moștenirea
(Și, da, ne-ai și mustrat)

Ai constatat tendințe
Ce nu țin de Cuvânt
Am neglijat cerințe
Dar n-ai adus sentințe
Ci noul legământ.

Ne-ai redresat umblarea
Să nu fim derutați
Ci să păstrăm cărarea
Unde-am primit chemarea
De-a fi pe Braț purtați.

Când ne-ai trimis scrisoare
Cu sfaturi și mustrări
Ne-ai spus că-n nepăsare
Nicicând nu-i consacrare
Și nici înviorări.

În noi vrei îndreptare
Și pasiuni și har
Și-acea orientare
Ce duce la splendoare
În veșnicul hotar.

De câte ori slujirea
A fost la jos nivel?
Tu ne-ai adus trezirea
Ne-ai transformat gândirea
Și ne-au umplut cu zel.

Vom sta în veci cu Tine
Îți pasă; ne iubești
Haru-Ți ne întreține
Să fim cum se cuvine
În stări dumnezeiești.

George Cornici/8 Iulie, 2021
Uu