Trăind pocăinţa

Ajută-mi să mă pocăiesc
Dar nu de ochii lumii,
C-atunci degeaba mă trudesc;
Lemn, fân şi trestie clădesc
Şi-ajung roabă minciunii.

Ajută-mă să îmi îndrept
Privirile spre Tine
Şi de la Tine să aştept
Cuvântul voii Tale, drept,
S-aleg ce este bine.

Ajută-mă să Te ascult,
Să n-o iau înainte;
Căci ascultarea e mai mult
Decât al jertfelor tumult
Lipsit de roade sfinte.

Ajută-mă ne-ntârziat
Să vin la Tine-n rugă;
Să Te slujesc cu-adevărat
C-un suflet nobil şi curat
Ca fiică, nu ca slugă.

Ajută-mă să fac ce-mi spui,
Să nu fac ce îmi place;
Să-mi fii în toate Tu întâi
Iar pocainţa cea dintâi
Viaţa să-mi îmbrace.

Nu vreau oriunde să alerg
De Tine netrimisă,
Ci vreau pe calea Ta să merg,
Picioarele cu plâns să-Ţi şterg
Şi-n Cartea-Ţi să fiu scrisă.

Nu vreau osândă să-mi atrag
Cântând fără-mplinire,
Căci revenirea Ta-i în prag
Şi ce-am zidit cu zel şi drag
Primi-va răsplătire.

Ce-am spus la alţii-n melodii,
Şi n-am trăit asemeni,
Ori sfaturi, predici, poezii,
Odată ne vor osândi
Căci seceri doar ce semeni.

Ajută-mă, o, Domnul meu,
Să-mi dau mai mult silinţa
Să Te slujesc supus mereu,
Domnind în mine Tu, nu eu,
Trăind ce-i pocăinţa!

Amin.

11 august 2012