Pe urme-ale paşilor...

Pe urme ale paşilor...

Pe urme-ale paşilor am plecat Isuse,
C-am să Te găsesc pe drumul vieţii,
Să Te văd vorbind, s-aud cele spuse,
Să-mi îndrept viaţa, din negura ceţii
Să-mi salt sus fiinţa de unde căzuse!

Să-mi dai pacea sfântă a liniştii dulce
Care se găseşte, în măreţul Cuvânt,
Căci mă plec smerit şi umil sub cruce
Învăţând să tac, prin duhu-mi înfrânt
Ce-n iubirea scumpă harul îmi aduce!

Din pâine luând, pe care-o vei frânge
Spre a fi împărţită la cei ce Te-ascultă,
Să fiu şi în rândul celor ce vor strânge
Firimiturile toate prin truda cea multă
Ce Doamne ai spus, că la toţi ajunge!

Apoi, din apa vieţii, să beau tot mereu
Să-mi astâmpăr setea, şi s-o potolesc,
Pe urmele Tale să nu-mi fie prea greu
De-a merge Isuse, chiar când obosesc
Având ţinta-n sus, să urc spre-apogeu!

Puteri noi să capăt, ca mereu 'nainte,
Să îndrept paşii vieţii, pe urmele Tale!
Să-ţi urmez întocmai, poveţele sfinte
Care, ele m-o-ntări, pe sfânta Ta cale
Pentru-a-Ţi fi discipol în învăţăminte!

Flavius Laurian Duverna
03 august 2008