Nu-mi pare rău...

NU-MI PARE RĂU...

Nu-mi pare rău că Te-am urmat
Isuse, Domnul vieții mele
Ce har! Ce har! M-ai invitat
Pe mine – cel mai vinovat
M-ai scos din lumea fără stele.

Eram pierdut printre mormane
De-ngrijorări și gânduri reci
Parcă pe ochi aveam obloane
Mă închinam doar la icoane
Închise într-un tainic beci.

Când Te-am văzut în depărtare
Am alergat să Te-ntâlnesc
Mi-ai dat întâi o sărutare
Și-am mers cu Tine pe cărare
Ca-n spini să nu mă poticnesc.

Ghidându-mi pașii spre Cetate
M-ai învățat ce-nseamnă Cer
Mi-ai dat un steag și-o demnitate
Cu Tine trece-voi prin moarte
Iar pân’ la ea, prin foc și ger.

Să-mi pară rău de acceptarea
Ofertei ce m-a transformat?
O, nu! Ci am încredințarea
Că mi-ai asigurat intrarea
În Portul cel mai luminat.

Și-n zilele care urmează
Voi sta, fidel, de partea Ta
Căci ființa mea se-nviorează
Când mă inunzi cu sfânta-Ți Rază
Ce poate fericiri să-mi dea.

gc/11 Dec. 2014