Dragostea spune bland: Iubeste!

DRAGOSTEA SPUNE BLAND: IUBESTE!

*
Păzeşte-ţi gura de cursa perfidă,
Stai departe de vicleana aspidă.
Buza nepotolită e tot mai avidă,
Distruge totul ca flămânda afidă.

Nu sta cu răutatea la harţă,
Te scufunzi cu totul în ceaţă,
Ura-n frisoane te-ngheaţă,
Întunericul prinde a ta viaţă.

Ochii ajung prinşi de orbire,
Când se lasă conduşi de fire,
Sufletul ajunge în amorţire,
Sub a morţii împăienjenire.

În visteria inimii strânge seninul,
Să dispară amărăciunea, pelinul,
Ura să nu-şi poată turna veninul,
Neliniștea să nu-şi verse chinul.

Gura tăcută e izvor de viaţă,
În rugă vorbeşte de dimineaţă,
În lumină zâmbetul îl răsfață,
Pacea pune amprentă pe faţă.

Înţelepciunea, cuvintele alese,
În lumină puse, cu sare drese,
Sunt pentru inimi delicatese
Şi cu blândeţea iubire ţese.

O inimă tristă de durere geme,
O vorba duioasă spusă la vreme,
Are în ea aurul iubirii supreme,
Pune sfinţirii divine diademe.

Sufletul cu învăţături alese dres,
Pentru sfinţire poartă interes.
Limba ta ca şi argintul ales
Şi gura neprihănită iubire țes.

Buza-i cinstită, dacă tăcere decizi,
Nu te grăbi gura s-o deschizi,
Cu gura ta, chiar poţi să ucizi,
Vorbirea de rău, e cu cei avizi.

Limba înfrânată de la început,
E duhul potolit a unui priceput.
E un om smerit, nu un încrezut,
Cu ochii minţii cerul l-a văzut.

Numai ura spune: - Loveşte!
Dragostea spune blând: - Iubeşte!
Domnul astăzi ne porunceşte:
- Păzeşte-ţi gura ta, te sfinţeşte!

Amin!

aspidă=şarpe veninos
afidă = familie de insecte, cuprinzând păduchii de plante.