De două mii de ani...

De două mii de ani...

De două mii de ani se luptă
Satan, cu-urmaşii lui Isus,
Şi-n bătălia ce-au de dus
În lupta veşnic neîntreruptă
Mulţi au căzut cu haina ruptă
Dar s-au sculat, cu ţinta sus.

Prin lupta lui, înverşunată
De-a-i subjuga prin ispitiri,
Şi ai asvârli-n nenorociri
Credinţa de-a fi defăimată
A cules roade câte-odată,
Şi-a triumfat, prin amăgiri.

Dar focul mare ce-a aprins
De-a-i tortura şi a-i distruge
Prin metode a-i constrânge
Nu-ntotdeauna, i-a învins,
Ci prin credinţă, ei au stins
Voinţa lui prin jertfe-n sânge.

Pe eşafoduri, sau pe ruguri
Creştinii-au stat la datorie,
Cu viaţa au depus mărturie;
În aparenţă, rămaşi singuri
Stăpâni pe sine şi pe gânduri,
Credinţa, şi-au menţinut vie.

În Duhul Sfânt Mângâietorul
Că pot răbda, s-au bucurat,
Pentrucă-n viaţă-au suportat
Pentru Hristos, Mântuitorul,
Cel ce le-a fost Izbăvitorul
Din moartea crudă prin păcat.

Flavius Laurian Duverna
21 septembrie 2012