Când te încrezi...

Da, numai în Dumnezeu mi se încrede
sufletul; de la El îmi vine ajutorul. Ps. 62:1.

Când te încrezi...

A nu te încrede-n Dumnezeu,
Nu înseamnă a fi smerit.
Când te încrezi în El mereu -
Pe stâncă ai zidit!

De zici: ''Slăvit e Domnul meu,
Dar te încrezi în tine
Pasul pe drumul ''eu'',
Te poartă spre ruine...

Când spui: ''Eu sunt nimic, El - tot,
Mă poartă-n mâna Lui
Eu - abur, El - Domn Savaot! ''
- Victoria-i a Lui...

Când înțelegi ca-I Suveran
Șii tot Îi aparține
Nu mai ești sărman,
Iar frica ce tot vine

Fugi-va-n adâncime,
Tu ești cu cel Cucernic!
Orice întunecime
Constrânge Domnul vrednic!

El nu lipsește în nevoi,
E sprijin, ajutor!
-''Nu vă temeți! Sunt cu voi,
Mereu - Ocrotitor! ''

Și de s-ar zgudui pământul
Șii munți s-or clătina,
Nu ne înspăimântă vântul!
Știm: cu dreapta Sa

Furtuna potolește
Și valul spumegând!
Crede! Îndrăznește!
Poartă-L mereu în gând!

Prin El - mai este viață,
Mai este răsărit
Și un Cuvânt ce învață:
''Crede neclintit! ''

A nu te încrede-n Dumnezeu,
Nu înseamnă a fi smerit.
Te înalți în frică, în ''eu'',
Pe El - când n-ai zidit...


03/ 08/ 2017.