Amintirea chemării

AMINTIREA CHEMĂRII

Când m-ai chemat din lunga noapte
Am izbucnit în mulțumiri,
Am auzit sublime șoapte
Cum spun miresele la miri.

Eram blocat în stări precare
Când ai venit cu-al Tău mesaj
Că am primit iluminare
A fost miracol, nu miraj.

M-ai echipat cu-avânt spre zarea
Spre care fiii-Ți au pornit
De-atunci îmi place închinarea
Ce har c-atunci Te-am întâlnit!

M-ai împăcat cu Creatorul,
M-ai așezat în turma Ta
Privirea-mi a pătruns chiar norul
Să pot un Cer deschis vedea.

Nu pot să uit evenimentul
Prin care ochii-mi s-au deschis
Cu El pot să înving torentul,
Să merg, constant, spre Paradis.

De-atunci au fost și lupte grele
Și sărbători destule-au fost
N-am mai dorit s-adun surcele
Ci să-mplinesc eternul rost.

Când m-ai chemat din neagra stare
Și m-ai condus în turma Ta
A fost, Isuse, sărbătoare
Deci, să Te-ador, n-oi înceta.

George Cornici/1 Iunie, 2015