Te iubesc, mama mea

Mamei mele îi mulțumesc
Pentru că eu azi trăiesc
Acum stau și mă gândesc
Cum să-i spun că o iubesc.
Ea nu s-a plâns niciodată
Chiar de era supărată,
Noi copiii n-am simțit
Necazurile ce-au lovit,
N-am simțit lipsuri, dureri
Chiar dacă n-aveam averi
Pentru că mama era
Cea care le înfrunta.
Acum stau și mă gândesc
Fiindcă eu îmi amintesc
Eram tare răzvrătită
Și puțin nemulțumită
Vroiam tot ca mine să fie
Căci copilul nu prea știe
Că părintele lui vrea
Doar bine în viața sa.
Acum și eu sunt părinte
Si multe îmi stau în minte
Multe lucruri am greșit
Dar mama, tot m-a iubit
In multe am eșuat
Dar mama m-a încurajat
Cât aș vrea să fiu ca ea
Căci ea viața a înfruntat
Prin necazuri a trecut
Nu s-a plâns, nu am știut
De aceea cât trăiesc
Eu în ruga mea vorbesc
Si îl rog pe Dumnezeu
Să îi dea zile senine
Însoțite de mult bine
Să o țină sănătoasă
Pe mama noastră frumoasă.
Emilia Dinescu