Mamei mele

Mamei mele îi mulțumesc
Pentru că eu azi trăiesc,
Acum stau și mă gândesc
Cum să-i spun că o iubesc.
Ea nu s-a plâns niciodată
Chiar de era supărată,
Noi copiii n-am simțit
Necazurile ce-au lovit,
N-am simțit lipsuri, dureri
Chiar dacă n-aveam averi
Pentru că mama era
Cea care le înfrunta.
Acum stau și mă gândesc
Fiindcă eu îmi amintesc,
Eram tare răzvrătită
Și puțin nemulțumită,
Vroiam tot ca mine să fie
Căci copilul nu prea știe
Că părintele lui vrea
Doar bine în viața sa.
Acum și eu sunt părinte
Și multe îmi stau în minte,
Multe lucruri am greșit
Dar mama, tot m-a iubit,
În multe am eșuat
Dar mama m-a încurajat,
Cât aș vrea să fiu ca ea
Căci ea viața a înfruntat
Prin necazuri a trecut,
Nu s-a plâns, nu am știut
De aceea cât trăiesc
Eu în ruga mea vorbesc
Și îl rog pe Dumnezeu
Să îi dea zile senine
Însoțite de mult bine,
Să o țină sănătoasă
Pe mama noastră frumoasă.
Emilia Dinescu