Mantuire

MANTUIRE


Erai plin de Slavă, dar ai venit,
Ca să creşti şi trăieşti în mediul,
Unde omul era... în păcat înţepenit.
Şi răutatea... îşi vărsa veninul.

Bolnavi în trup şi-n suflet...
Eram atraşi de-a Ta iubire.
Păcatul ne sfârşea în umblet,
Tu ne trezeai din adormire.

Ne-ai iertat, vindecat de boală...
Şi orbilor le-ai dăruit vedere.
Slăbănogului i-ai spus: „scoală
Şi umblă!”... şi i-ai dat putere.

Leproşii la Tine au găsit milă,
Îndurător, vindecare ai dat.
Mulţimea te urma milă cu milă,
Sorbea Cuvântul Tău minunat.

Cu glasul Tău blând, iubitor,
Suflarea-ntreagă a fost hrănită.
Ai potolit foamea mulţimilor,
Cu peşti şi pâinea înmulţită.

Şi-n puterea rugăciunilor,
Te rugai la Tatăl cu suspine.
Şi-n toate... Lui ascultător,
Doreai iertarea pentru mine.

Tot cerul aştepta lucrarea...
În care Tu Isus-Neprihănire,
La Cruce, terminai umblarea,
Dând vieţii mele mântuire.

La Golgota, moartea lovea,
În Tine-Sfânt şi Nemuritor.
Păcatul meu sânge cerea,
Tu dădeai iertare tuturor.
Amin!