El a murit fiindcă ne-a iubit!

Pe drumul care duce spre dealul Căpăţânii
Trecea Isus purtând păcatul omenirii...
Ducea pe umeri crucea, scuipat...batjocorit,
De cei ce altădată cu ramuri L-au primit!

Pe fruntea Lui coroana de Rege, e din spini,
Se-amestecă sudoarea cu picuri de rubini,
Şi crucea-i tot mai grea iar rănile Îl dor...
O, câtă suferinţă în trupul muritor!

Ce cruntă blasfemie să răstigneşti Iubirea,
S-o pui între tâlhari...când Ea e Nemurirea!
Trei cruci se văd în zare, iar una-i pentru El,
Acel ce s- a jertfit...Hristos Emanuel!

Pe lemnul suferinţei Isus îşi bea paharul...
Întreaga omenire şi-a pus în el amarul.
Ar vrea să-l dea deoparte...e-aşa de greu să-l bea...
Dar resemnat oftează: "Să fie voia Ta!"

Se zguduie pământul şi soarele se-ascunde,
Adânc fior de groază norodul îl pătrunde:
"Era cu-adevărat un Fiu De Împărat
Dar noi L-am dat la moarte şi nu L-am ascultat!"

E pus într-un mormânt, El, Fiu de Dumnezeu,
Luând cu El, acolo, păcatul lumii, greu,
Dar s-amplinit scriptura când în a treia zi
A înviat din moarte, Hristos din veşnicii!

Un strigăt se aude ţîşnind către înalt:
"Isus e viu! E viu! Din morţi a înviat!"
Se bucură creştinii în noua dimineaţă
El a trecut prin moarte şi ne-a adus viaţă!!! Amin!

Vulcan-10-04-2012
Mary