De sus cocorii...

De sus cocorii trâmbiţând
Ne-aduc o veste nouă
Ce-apoi citită-i pe pământ
În boabele de rouă.

De dimineaţă în chindii
Scriu aripile clipe
Virtutea zborurilor vii
În noi să se-nfiripe.

Strigând cu inimile-n sus
În duh de rugăciune
Viaţa nouă lui Isus
O mulţumire–I spune.

Pentru durerea ce-a-ndurat
În zbuciumul de sânge
Când chiar pe cruce a-nălțat
Credința din înfrângeri.

De Învierea ce-a zdrobit
Nebiruita moarte
Şi a putut peste sfârșit
Iubirea să ne-o poarte.

Atâtea lacrimi El a şters,
Boli lecui atâte,
Iar existenţa noastră-n vers
O înălţă să cânte.

El nu refuză nimănui
Renașterea prin Cruce,
Mângâitorul Duh al Lui
Pe Cale ne conduce.

Cuvintel sunt de prisos
În frazele din inimi
Care înalță lui Cristos
Blagosloviri sublime.

Cocorii azurii pe cer
Presoară note-n viaţă,
Iar noi trăind în Adevăr
Vestire dăm măreaţă.