Spre cer...

Domnu-i Marele Stapan
Acel ce l-a facut pe Adam
Acel ce a fost cu Avraam
Acel ce bine ti-a facut
Mai presus de ce-ai cerut

Mai presus de realizare
Mai presus de-o meserie
Domnul, sfinte planuri are
Un drum bun la fiecare

Sa nu va certati pe drum
Le spune Iosif alor sai
Probabil, unii au fost mai rai
Dar se caisera acum


Trebuia acea cainta,
De ura din a lor fiinta
Domnu-i trece-n umilinta
Facand apel la constiinta.

Cum puteau sa ascunda totul
Cu minciuni nenumarate
Iacuv nu stia secretul
Ca l-au vandut pe al lor frate

El, fratele dintai
Care face o rusine
Ca s-o repare pe-a dintai
Il scapa din maini haine

Iuda parea vanzator
Iuda il vinde dinadins
Sa n-aiba loc un omor
Iosif putea fi ucis.

In examenele vietii
Domnul iata-a slefuit
Trec iufele tineretii
Beniamin este iubit.

Acum se duce orice ura
Iuda iata-l mijloceste
Cuvinte dulci in a lui gura
Si Iosif in plans izbugneste.

Acum invata ce-i iubirea
Dispar vorbele lor grele
Invata ce e unirea
Dar de ce in vremuri grele?

Pe oameni tinta ii uneste
Numai cand e o tinta sfanta
Atunci Domnul mantuieste
Vindeca binecuvanta.

Toti dorim binecuvantare
Si viata noastra sa rodeasca
Pan-va fi acea chemare
Candva in patria cereasca.

Priviti la tinta cea sublima
La ceruri chiar si cand sunt nori
Si nimic sa nu rapeasca
Cerul cu ale sale ganduri.

Persoanele de langa tine
Merg si ele inspre Cer
Sau au iesiri ca si Dina,
spre pofte prietenii ce pier?

Cel ce-ti face rost de prieteni
Este prietenul cel bun
Aici sa fi cu pretentii
Si ia seama la ce spun:

Ia- ti un Prieten-Dumnezeu
Si tine-ti langa tine
Persoane-n rugaciuni si-n greu
Alaturi la greu si la bine.