nunta la hotar de anotimpuri

Nunta la hotar de anotimpuri

Un pîlc de ghiocei creşteau voios
Pe un tarîm al neuitatei tinereţi,
Un mugur de nectar privea sfios
La o petala-n zorii unei calde dimineţi.

E-o zi mareaţa, plina de splendori,
Atîtea zîmbete în jur se-ntrezăresc,
Visat-aţi astă zi de-atîtea ori,
Cu mulţi amici alaturi care vă iubesc.

Mulţi ghiocei din pîlcul de atunci
Grăbitu-s-au sa înflorească să vă vadă,
De flori e plin pamîntu-n cîmpuri şi în lunci,
Ce-aşteaptă-n fulgi o primăvară să-ntrevadă.

O melodie caldă ca un cînt de leagăn
Se-aşterne lin pe fiecare floare,
Şi fiecare-aşteaptă cu atîta freamăt,
Ce-a fost? Ce este? Ce o să fie oare?

Doi ghoicei au vrut să-şi lege sorţii,
Ca amîndoi, şi cu Isus în trei
Să-nfrunte chiar şi valurile morţii
Spre-nalt zburînd ca dalbii porumbei.

Porniţi în trei, în drumul lung deacum,
Cu Dumnezeu în frunte – nu-I furtună,
Şi valuri de-or veni – zîmbiţi ca şi acum,
Căci Creatorul pregăteşte-n cer cunună!!