Vino Doamne mai curând!

Pași grăbiți, oare spre unde? Viața ce ne mai ascunde?
Suferința ne e soră, ea ne leagă ca-ntr-o horă,
Vrem, nu vrem, mergem pe cale, trupul este plin de jale,
Lacrimi cad pe-obraji ades și durerea ne dă ghes,
Nu mai este bucuria ce-o dădea copilăria!

Părul alb străluce-n soare, tinerețea-i trecătoare,
Ne uităm spre înapoi, Doamne, fii mereu cu noi,
Că de n-ai fi Tu Stapân, am clădi mereu pe fân
Și la orice încercare, am cădea sub apăsare,
De durere am cârti, n-am şti Doamne-a Te slăvi!

Dar așa, Tu ne conduci, de subsuoară ne apuci,
Când se clatină piciorul, ne dai Doamne, ajutorul,
Ne ridici pe Stânca tare şi ne dai înviorare,
Ne înveți prin Duhul Sfânt, să fim sare pe pământ,
Să dăm gust, să fim lumină, pentru-acei ce greu suspină,

Să spunem că mai e har, că la cruce, la Calvar,
A murit Domnul Cristos, pentru omul păcătos,
Că prin crez şi umilință, Dumnezeu pune-n ființă,
Un nou cuget, prin Duh Sfânt şi prin Noul Legământ,
Cu gândul la veșnicie, ne transformă pe vecie!

Adunăm comori în cer, care niciodat' nu pier,
Aur curățit în foc, este-un dar, nu e un troc,
Nu plătim, doar acceptăm, viața Domnului o dăm,
El Scriptura a-mplinit, de cel rău ne-a izbăvit,
Pregătiți de veșnicie, să trăim cu bucurie!

Azi cântăm şi Îl slăvim pe-Adonai, pe Elohim,
Căci avem o viață nouă! De e brumă sau e rouă,
Noi rodim sau înflorim, căci de-ar fi ca să murim,
Știm c-avem un loc în cer! Traiu-acesta efemer
Pe pământ, e o clipire, sus în cer, e izbăvire!

Nu vor mai fi lacrimi, nu! Ne-ai promis Isuse, Tu,
Că ne-aşteaptă mii de sfinți, moşi-strămoși, bunici, părinți,
Sus în slavă lângă Tata. Să strigăm dar, Maranata!
Vino Doamne mai curând, izbăvește-ne pe rând,
Te-așteaptăm cu drag şi dor, scump, iubit Mântuitor!

30/08/18, Deva- Lucica Boltasu