Te Laud!...

Te laud...

Te laud Doamne c-am motiv
Că-n planul Tău, ai hotărît
Ca viaţă s-am şi-aşa ai vrut
La glasu-Ţi să fiu receptiv
Înscris pe-al vieţii portativ
Când nu existam la-nceput
Şi-n dragoste om m-ai făcut!

Te laud că mi-ai dat vedere
Ca să mă bucur de lumină,
Şi-n providenţa Ta divină
Privind, să am încredere
'N iubirea Ta cu precădere
Că-i maiestuoasă şi virgină
Şi astfel viaţa-mi e senină!

Te laud Doamne, c-am auz
Să pot în jurul meu percepe
Cuvinte-n vorbe şi precepte,
Ca voia-Ţi, să n-o refuz,
Să cad pe un teren confuz,
Ci să urc, pe sfinte trepte
Urmând vorbirile-nţelepte!

Te laud Doamne că am braţe
Cu două mâini colaterale
De care mă servesc pe cale,
Ca tot ce-i rău să nu m-agaţe
Cu laţul său, din mii de aţe,
Ispite ce m-ar trage-n vale
Deturnând scopul voiei Tale!

Te laud Doamne că picioare
Să merg cu ele pe pământ
Pe drumul cel curat şi sfânt
Mi-ai dat în măreaţa lucrare
Să Te urmez prin ascultare -
Când m-ai zidit prin Cuvânt
Şi stele Te slăveau în cânt! !

Şi peste toate, mai mi-ai dat
Complexul minţii-n raţiune -
Ca cea mai sublimă minune,
Să-Ţi pot da slavă ne-ncetat
Pentru-acest templu minunat,
Ce-i Capodoperă-n creaţiune
Prin Marea Ta înţelepciune!

Flavius Laurian Duverna
04 septembrie 2014