Tatăl meu

N-am avut un braţ de tată
Să-mi plec capul în amurg
Dar iubirea-Ţi minunată
M-a primit cu al ei tumult.

Poate n-ai avut o mamă
Să te aline când plângeai
Dar El s-a atins de rană
Când pe drumuri pribegeai.

El e Tatăl nost’ în lume
Ne e stâncă şi adăpost
Singur ne-a chemat pe nume
Dând vieţii noastre rost.

S-a plecat cu multă milă
Ochiul de Samaritean
Întărind a mea inimă
Să duc crucea an de an.

Azi, mă întorc să-Ţi mulţumesc
Dumnezeule preasfinte!
Lacrimile şterse au fost
De iubirea Ta fierbinte.

Mă închin şi Te ador
Eşti tot ce am acum mai drag!
Când în mine vise mor
Sfaturile-Ţi mă atrag.

Eşti îndemn şi călăuză
Şi în bezna nopţii stea
Când marea-i învolburată
Ţii în toate viaţa mea!

Nu vreau să Te pierd vreodată
Eşti comoară şi sălaş
Ai iubirea mea curată
Din braţe să nu mă laşi!

Nu Te am decât pe Tine
Dumnezeul meu cel sfânt
Când furii lovesc în mine
Mă păstrează-n Legământ!

Îmi eşti Domn şi singur Tată!
Te iubesc şi vreau să-Ţi fiu
Sluga Ta cea credincioasă
Cuvântului Tău cel viu!