Sunt fascinat și mă uimește

Câtă viață în jurul meu

Câtă viață în jurul meu
Și ce minunat vorbește
Totul despre Dumnezeu!
Splendoarea-I se oglindește
În tot ce văd cu ochii eu
Și nespus mă copleșește
Măreția Lui mereu.

Iar când îmi îndrept privirea
Înspre dealul Golgota
Sunt uimit să văd iubirea
Ce mi-a putut demonstra
Când plătindu-mi izbăvirea
Și-a dat Însuși viața Sa,
Fără să-mi pună întrebarea
Dacă merit eu ceva!

O, ce lucruri minunate
A creat El pentru mine
Și mi le oferă toate
Cu îndurări de har divine,
Îndurări nemăsurate
Să nu-mi dea ce-mi se cuvine
După Sfânta Lui dreptate.

O, Atotcreatorul Sfânt,
Cu Puterea-I necuprinsă
Și Preasfântul Lui Cuvânt,
Ia făptura noastră învinsă
Și trântită la pământ,
Și cu-o dragoste aprinsă
O face de neînfrânt.

Mereu mai mult mă uimește
Tot ce-a făcut Dumnezeu
Și de cum se adeverește
Ce spune Cuvântul Său
Și uimirea, iată, îmi crește
Și va crește tot mereu
Căci Îl văd cum mă iubește,
Dincolo de-orice apogeu.

02/07/2012*Ioan Hapca
(Zaragoza)