Să ascultăm, Domnul vorbește!

Să ascultăm, Domnul vorbește!
(dupa Psalmul 1)


Prea fericit e omul care
Ascultă glasul Domnului,
El are o iubire mare
Dreptatea, e-n inima lui

El, este ca un pom sădit
Lângă o apă de izvor,
Ce își dă rodul înzecit
Cu Domnul, totul e ușor.

Rodul își dă la vremea lui
Frunzele lui nu veștejesc,
Tot ce-i pe placul Domnului
Toate le fac și Îl slujesc

Și legea Domnului păzesc
Și cugetă mereu la ea,
De cei ce sunt răi se feresc
Și împlinesc doar voia Sa.

Dar, cei răi sunt ca si o pleavă
Ce vântu-o spulberă ușor,
N-au nici iubire și nici teamă
Fac totul, doar de capul lor.

În ziua mare a judecății
Capul își vor ține plecat,
Respect, ei, nu au dat dreptății
Pe Dumnezeu, L-au supărat

Calea pierzării au ales
N-au mers pe calea Domnului,
Și roade rele au cules
Au fost lipsiți de Slava Lui.


Amin

Câmpia Turzii, 1 iulie 2011