Polenul rugilor în vara sufletului

Purtăm în suflet, polen de rugăciuni,
Pe aripile Duhului Tău Sfânt,
Miros de crini, bujori și roze când ne-aduni,
Pe toți ca să ne binecuvântezi.

Miresmi de flori Ți se deschid,
Spre Tine își înalță glasul,
Se dăruiesc ca'' foc în rug,''
Când îngerii le poartă pasul...

Viori de lacrimi Ți Se-nchină în surdină,
'N, a sufletelor parfumat' de Tin' grădină,
E un decor ... Edenic-n rugăciuni...
Când la chindii, Isuse - Scump, ne-aduni.

Spre cer se-nalță scump - parfumul,
Pecetluit de cântul: "Domnul e doar Unul!"
E însoțit de zbor de rândunele,
Unite -n cânt ... şi ele.

Și-atât ''polen '' din suflet - își ia zborul,
Spre cer-înalt, spre Creatorul,
Din orice colț de lume, seminție,
Miros -polen, ce Ţi se închină Doamne:
Numai Ție!


Toată gloria și slava numai: Tatălui, Fiului și Duhului Sfânt!