Pe fruntea Omului durerii

Și eu eram sălbatic trandafir
Pe fruntea Omului durerii,
Cu spini ce apăsau hain
Și flori stupide, mărunțele.

Cu fiecare greu suspin
Ce-a fost lăsat decent să strige,
Barbar, fieratic și obscen
Îmi afundam coroana-n sânge...

Și-atunci, simții c-am fost spălat
Cu stropii din a Sa iubire,
În sângele-I preasfînt muiat,
Tăiat și altoit în fire.

Din Însuși, Cel ce-a suferit,
Din Duhul Său mi-a dat aparte,
Să port prudent și înadins
Izvor înmiresmat de fapte,

Să fiu tot pe a frunții Lui
Un trandafir cu floare vie,
Un credincios perseverent—
Vestind mereu a Lui iubire.

Iaski 2 august 2015