Părinte bun și minunat

Părinte bun și minunat
Eu îți dau Slavă neîncetat
Căci numai Tu mă ști,
Și mă cunoști pe nume,
Și ai văzut valoare acolo unde,
Alții vedeau doar praf și pulbere

Ți-ai arătat bunătatea față de mine
Atunci când eu consideram că-s foarte bine
Dar era doar în aparență, o nălucă
Tot ceea ce gândeam eu despre viață

Curând aveam să aflu cu durere
Că mulți te părăsesc când dai de grele
Dar am descoperit atunci, cu bucurie
O carte minunată, cu scrisori, o Biblie

În ea Isus, eu te-am găsit pe Tine
Un prieten care nu se rușina cu mine,
Care înțelegea perfect a mea durere
Fiindcă trecusem amândoi prin grele

Era scrisoarea ce ai scris-o pentru mine
Ca să-nțeleg lucrarea ce-ai făcut în lume
Cum ai venit să îmi plătești răscumpărarea
Ca să îmi pot primi și eu eliberarea

De-atunci sunt fericit, chiar și când sufăr
Deoarece am înțeles: să nu mai murmur!
Fiindcă găsesc mereu câte-o încurajare
Atunci când mă aplec spre-a Ta scrisoare

Te chem, te strig și știu: ești lângă mine!
Atâta timp cât eu sunt aici jos, în lume
Atunci când am de străbătut câte o vale
Sau ori de câte ori mai vine vreo 'ntristare!

E o avere, să cunoști așa un prieten
Și îmi doresc ca mereu să îmi fi Frate, Tată
Să nu pot nicicând să mă las de tine
Până atunci când ne-om vedea, în lumea cealaltă!