O, cer senin!

O cer senin!... eşti de nedescris în marea-ţi strălucire
Mă copleşeşti cu azurul albăstriu al frumuseţii tale...
Eşti fascinant şi tot mai nepătruns de a mea gândire
Când te privesc... mereu mă mir... de a ta nemărginire
Cum te-a împodobit Cel Preaînalt prin Cuvântul voii Sale.

O cer senin!... noi numai urmele-ţi vedem divine
Căci bogăţia ta e ascunsă de ochiul nostru muritor
Dar totuşi o speranţă avem căci ne vom contopi cu tine
În necuprinsul fără infinit... scăldat de râuri cristaline
Unde domneşte în măreţie... Isus, al meu Mântuitor.

O cer senin!... eşti taina vremurilor din veşnicii...
Căci tu dorurile noastre porţi spre Paradisul cel pierdut
Tu eşti poemul dragostei... cântat în sfinte melodii...
În versuri şi oratorii de perii albi şi glasuri de copii
Căci Creatorul tău e Dumnezeu... Cel fără de început.

O cer senin!... tot mai aproape vreau să fiu de tine
Susurul blând de stele să-ţi ascult când zorii tăi răsar
Atunci când stropii de rouă-şi răsfrâng mii de raze senine
Răspândind parfumul curat al Edenului pentru oricine
Şi dulceaţa Iubirii... peste veacuri... şi ani... la Calvar...

O cer senin!... eşti dorul meu scăldat în flori şi soare
Eşti tronul Trinităţii... Creatorului glorificat, Preasfânt...
Prin jertfa Ta, Isuse şi Harul Tău de binecuvântare...
Tu mi-ai prefăcut viaţa Doamne în cântece de sărbătoare
La Golgota, pe altarul crucii... Tu, Miel fără cusur şi blând.


*******