Nu sunt poet, nu știu să mânuiesc cuvinte

Nu sunt poet, nu știu să mânuiesc cuvinte
Nu mă pricep să mă exprim așa frumos
Eu sunt un simplu om și vreau cu dor fierbinte
Să-L preamăresc în viața mea doar pe Hristos.

Vreau să spun la toți de dragostea lui Dumnezeu
Când știu prețul izbăvirii de la moarte
Căci El m-a îmbrățișat atunci în ceasul greu
Cu mâinile ce au fost în cuie atârnate.

Poate sunt prea slabe azi versurile mele
Ca în buchetul meu de vise să le adun
Eu strâng aroma dulce de parfum în ele
Pe altarul mulțumirii, căci este Sfânt și bun.

Tu ești cel mai frumos Isuse dintre oameni
Ești taina sfântă a Dragostei Divine
La crucea Ta îngenunchiat în lacrimi Doamne
Cu recunoștință astăzi vin la Tine.

Am fost în adâncimi de valuri și durere
Și adesea moartea-n ochi cu ură m-a privit
Dar Dumnezeu mi-a fost în viață mângâiere
M-a strâns la pieptul Său și El m-a izbăvit.

Și de aceea, vreau astăzi ca să spun oricui
Așa cum pot, cu gânduri cele mai curate.
Este atâta Har să-I simți prezența Lui
Cu binecuvântări cerești, nemăsurate.

*******