Măreţia Ta, o Doamne!

Măreţia Ta, o Doamne!

Măreţia Ta, o Doamne
Străluceşte din Cuvânt,
Prin iubirea salvatoare
Pentru omul pe pământ
Căci ca el Te-ai întrupat
Ca să-l poţi rascumpăra
Din moarte şi din păcat
Viaţa spre a-i asigura.

Măreţia Ta, o Doamne
Străluceşte prin creare,
Când privesc lucrările
În iubirea Ta cea mare
Toate depun mărturie
De marea Înţelepciune
Căci oriîncotro-ai privi
Vezi în toate o minune.

Măreţia Ta, o Doamne
Străluceşte din iubirea
Sus la Golgota arătată
De-a uimit toată zidirea,
Prin plecarea-n umilinţă
Invocând susurul dulce,
Până-n ceasurile morţii
Şi încă moarte de cruce!

Flavius Laurian Duverna
28 mai 2013