Mâini spre cer

Să nu-Ți întorci vreodată ochii, când mâinile-mi întind spre cer,
Te rog ascultă-mi rugăciunea, ce o rostesc în lăcrimare,
Îmi iartă nevegherea Tată, mă izbăvește, să nu pier
Și-nvață-mă să fac doar bine, chiar de primesc în schimb mustrare.

Mă spală și mă curățește de toate faptele urâte,
Dreptatea Ta să caut în toate, căci judecata-Ți mă așteaptă,
Vreau să Te-ascult, să las în urmă, toate simțirile trecute
Și-nalță-mă, iubit Părinte, pe scara vieții înc-o treaptă.

Și Te mai rog, atunci când răul, încearcă să-mi provoace ură,
Să nu mă las cuprins de patimi, să mă încred în Sfânt Cuvânt,
Căci tot ce este-n astă lume, ori e argint, ori este zgură,
Sfințește-mă și dă-mi Tu harul, de-a fi lumină pe pământ.

Și chiar de mare vâlvătaie, ai hărăzit să-mi fie traiul,
N-am să cârtesc, căci lămurirea va scoate aurul curat,
Prin foc și apă scoți afară din trupul firii putregaiul,
Te laud Doamne și-Ți dau slavă, căci sunt un binecuvântat!

09/06/13, Barcelona- Lucica Boltasu