Mai lasă Doamne!

Matei 25:13 "Vegheaţi, dar, căci nu ştiţi ziua, nici ceasul în care va veni Fiul omului."

Îmi e atât de dor de Adevăr
Şi de trăirea simplă şi curată,
De sufletul ce-nalţă către cer
O rugăciune-n lacrime scăldată,

Şi mă gândesc cu-atâta-nfiorare,
Că nu a luat sfarşit încă lucrarea,
Că încă mai există har sub soare,
Că dragostea nu şi-a pierdut ardoarea,

Da, gândul meu îmbrăţişează harul
Şi viaţa mea de-asemeni infinitul,
Anticipez îndurerat calvarul
Şi-n ruga mă proştern, privind zenitul,

O, vino Doamne pe pământ degrabă,
Astâmpără-mi Tu dorul şi aleanul,
Am fost un fariseu şi un Barabă
Azi iartă Doamne snobul şi profanul,

Mai lasă Doamne picurii Luminii,
Să îmi inunde viaţa şi cărarea,
Să Te aştept la marginea grădinii
Şi cât Te rogi, sa-Ţi proslăvesc lucrarea,

Nu mă lăsa să stau în aţipire
Şi dă-mi puterea Duhului cel Sfânt,
Să fiu mereu o torţă în slujire,
Atât cât voi trăi pe-acest pământ!

23/01/12, Barcelona