Mă duc adesea într-un loc anume

Mă duc adesea într-un loc anume
Să-mi vărs a inimii foc tainic,
Unde invoc mereu același Nume,
Nume frumos și de-nchinare vrednic.

Acolo știu că sigur se prezintă
Isus, când cu credință-L chem,
Și atunci când inima mi se frământă
El spulberă-n Şeol orice blestem.

În linistea ce-n taină mă cuprinde
Pot să-I șoptesc tot ce m-apasă,
Să simt o flacără ce se aprinde
Și umple-ncet divina-I casă.

Un loc unde mereu coboară
Cerul întreg cu măreție,
Unde căpetenii de îngeri zboară
Și unde râuri curg de apă vie.

Acolo este templul și altarul,
Acolo-s jertfe fără de cusur,
Acolo curge cu putere Harul
Și aduce daruri celor dimprejur.

Acolo cântă toată adunarea
Și oștile din cer cu bucurie,
Încă de-acolo-ncepe sărbătoarea
Ce va continua și sus în veșnicie.

Acolo într-un cor de glasuri
Se preamărește Sfântul Miel,
Și-n Duhul Sfânt se fac popasuri
La crucea Regelui, Emanuel.

Mă plec cu drag și multă umilință
Acolo lăcrimând într-un ungher,
Și într-un duh de sfântă pocăință
Eu trecere la Tronul Său Îi cer.

Mă rog în duh, așa, cum altădată
Și Ana buzele doar le mișca,
Însă știu sigur că El niciodată
Fără răspuns nu, nu mă va lăsa.

În casa Lui renasc mereu speranțe,
Cu El de mână-i un nou început,
Acolo-n rugă se-mplinesc dorințe,
Acolo te ridici când ești căzut.

În acel loc eu merg să-mi plec ființa
Căci doar acolo mă simt mângâiat,
Acolo-și are Domnul reședința,
El fie veșnic binecuvântat.