Iubirea divină

Iubirea divină

Pe mare Petru fără teamă a pășit,
Când țintă la Isus cu încredere a privit.
Dar după câțiva pași... s-a scufundat,
Când privirea de la Isus și-a luat.

Domnul a revărsat deplin slava iubirii,
A oprit la ruga lui Moise, valurile mării,
Și-au trecut Marea Roșie, ca pe uscat.
Poporul condus de Moise, din Egipt eliberat.

Domnul iubirii a secat apele Iordanului,
Să poată trece, ca pe uscat, copiii Israelului.
Când au auzit împărații, s-au îngrozit.
Și din calea copiilor lui Israel au fugit.

Slava Domnului stânca în iaz preface,
Și cremenea un izvor de ape o face.
Marea la poruncă, din fața omului a fugit.
Iordanul s-a întors înapoi, la fel, negresit.

Mare e bunătatea și iubirea Lui Dumnezeu,
Cu putere te urcă pe stâncă, când ți-e greu.
Slavă și mărire să-I aducem necontenit.
Nimeni ca Isus, nu ne-a ocrotit și iubit.