Îți cânt...

ÎȚI CÂNT...

Îți cânt, Stăpâne, îndurarea
Te proslăvesc că mă iubești
Ți-admir puterea și candoarea,
Din Tine am primit suflarea
Cu-nțelepciune stăpânești.

M-ai cucerit cu bunătate
Și inima mi-ai transformat
Mi-ai dat veșmânt de demnitate
M-ajuți să port o greutate
Îți mulțumesc că m-ai chemat.

Înalț și versul și cântarea
Cinstindu-Te cu tot ce am
Numai în Tine mi-e scăparea
Atunci când vine-nvolburarea
Și-atunci când energie n-am.

Ți se cuvine adorare
Pentru ce ești, pentru ce faci
Dacă îngădui vreo-ncercare
Simțim Lumina-Ți, brațul tare
Ne duci apoi în câmp cu maci.

Fără de Tine-n pribegie
Aș merge spre un larg deșert,
Aș fi-nghițit de vreo urgie
Și aș petrece-o veșnicie
S-aud netrebnicul concert.

O, nu mă duc de lângă Tine!
Te cânt și, zilnic, Te vestesc
Doar Tu poți îndulci suspine
Căci vorba Ta alin conține.
Până la capăt Te-nsoțesc.

George Cornici/6 Februarie, 2014