În dor de cer mă prinde înserarea

Ninge cu aur și flori,
Petale în cer colorate,
O nouă haină și-a pus,
Toamna în roade bogate.
După miezul de nucă pornesc,
Veverițe pe crengi se alină,
Mă simt într-un regal-dumnezeiesc
În frunze de aur-lumină!
Dulce din vie se simte,
Pe ramuri-n dulceață poame roșesc,
-Doamne!
Atâta iubire și-n roadă
Ce dar minunat! Mulțumesc!
Fumuri din coșuri se-nalță,
Din vetre unde pâinea se coace,
Cu sufletul, inima-n genunchi,
Domnul și ruga mi-o coace!
Stau între cer și pământ,
În mulțumiri cu lăcrimare,
-Ne-ai iubit atât de mult...
Din Eden până-n Golgota,
Prin jertfa-Ți salvatoare.
...Uit să mă întorc în cort...
În dor de cer mă prinde înserarea,
Simt din belșugul sufletului,
Închinarea îmi e adorarea.
Domnul mă-mbracă în dulcele-I rod:
Iubirea, mulțumirea și ascultarea.


Se alină= se leagănă (regionalism din sudul României)

12 octombrie 2016
SandaTulics