Hai, vino Tu, Doamne

Hai, vino Tu, Doamne



Mi-e clipa de viață o haină prea strâmtă
Tocită la poale și ruptă în cot,
Dar sufletul meu pe drumuri se-avântă
Și merge-nainte cu mine cu tot.

Mă duce în casa în care părinții
M-au dat unui preot să-mi facă botez,
De vorbă să stau cu Domnul, cu sfinții,
Rostind rugi prea sfinte alături de crez.

Mă duce-napoi și îmi numără anii
Trecuți peste mine cu pașii grăbiți
Și-n clipa aceea prea strâmtă toții banii
Rămân de nimic și-ntr-un colț găuriți.

Mă duce-nainte și văd peste lume
Cum lacrimi îmi curg în suflet izvor,
Nu am cum să cumpăr o clipă anume
Și merg mai departe pierdută-n decor.

Din haina de viață prea strâmtă ori largă,
Doar Domnul de viață mă poate salva,
Și-l rog zi și noapte să vină să spargă
Tot valul de clipe cu dragostea Sa.

Hai, vino Tu, Doamne, din ceruri coboară
Că totu-i ispită în jur și mi-e frig,
Iar clipa trăirii, în van se măsoară,
Hai, ia-mă de mână, că de-o viață te strig.